Blog

O explicatie a 12 teme de Drept Constitutional

Una dintre cele mai importante discipline la specializarea „Drept”,dar si una dintre cele mai importante ramuri ale dreptului este Dreptul constitutional.Dupa cum stim dreptul in Romania se imparte in drept public si drept privat.Dreptul constitutional este inclus in categoria disciplinelor de drept public.

De ce ne-am decis sa facem aceasta scurta introducere?Pentru ca vom incerca sa explicam pe scurt cele 12 teme de drept constitutional din cartea cu acelasi titlu scrisa de doamna lector Andreea Vertes-Olteanu.

Una dintre temele interesante este cea referitoare la „Controlul respectarii ierarhiei normative”.Asadar dupa cum stim legea fundamentala intr-un stat este reprezentata de Constitutie.Deci nici o lege nu poate deroga de la principiile constitutionale .Parlamentul nu poate de exemplu sa voteze o lege care incalca dreptul la integritate fizica si psihica.Exemplificam aici prin introducerea pedepsei cu moartea la o infractiune de omor(dintre pentru dinte).Decretul-lege nr. 6/1990 a abolit atat pedeapsa cu moartea dar si tortura ca mijloc de obtinere a probelor intr-un dosar.Un alt exemplu,o lege organica trebuie sa fie in concordanta cu dispozitiile constitutionale.

O alta tema pe care o dezbate autoarea acestei carti se refera la efectele hotararilor Curtii Constitutionale.Tema prezinta o importanta deosebita pentru ca mai mereu lipsa anumitor dispozitii din Constitutie sau alte legi speciale a generat conflicte institutionale intre legislativ si executiv(Parlament-Presedinte) intrucat promulgarea anumitor legi ridica diverse semne de intrebare.Pentru a pune capat acestui tip de conflict in principiu una dintre parti sesizeaza Curtea Constitutionala care decide intr-un fel sau altul.Cum in speta explicata Constitutia nu face referire la subiectul conflictului,hotararea Curtii Constitutionale va avea rol de lege,de dispozitie constitutionala.

O alta tema interesanta pe care aceasta carte o dezbate este reprezentata de „Separatia puterilor in stat”.Este lesne de inteles ca acesta este principiul pe care functioneaza un stat democratic.Dupa revizuirea Constitutiei din 2003 ,a fost introdus un alineat la articolul 1 conform careia statul roman functioneaza conform principiului separatiei puterilor in stat.In puterea este impartita in trei:legislativa reprezentata de Parlament,executiva reprezentata de Guvern si Presedinte si judecatoreasca reprezentata de Inalta Curte de Casatie si Justitie si celelalte instante judecatoresti.

Un alt aspect la care se refera aceasta carte este reprezentata de actele pe care le emite parlamentul.Este evident ca principalul act emis de parlament ca for legislativ este legea.Sunt 3 categorii de legi votate de parlament:constitutionale,organice si ordinare.Alte acte ale parlamentului sunt regulamentele parlamentare(al Camerei Deputatilor si Senatului),hotarari si motiuni.

Cartea de fata analizeaza si tema referitoare la mandatul parlamentar.Asadar un parlamentar cand este ales,nu este si lasat asa in voia sortii.El beneficiaza de imunitate parlamentara.Imunitatea parlamentara este o garantie juridica a exercitarii nestanjenite de catre deputati si senatori a activitatii lor.Ea nu trebuie interpretata ca o inlaturare a raspunderii deputatului sau al senatorului pentru incalcarea legilor,ci ca o protectie impotriva eventualelor abuzuri si presiuni.

De asemenea gasim aici si aspecte referitoare la primul ministru.Conform Constitutiei,prim ministrul este desemnat de catre Presedintele Romaniei in urma consultarii cu partidele parlamentare.Exista si situatii mai complicate deoarece in principiu partidul care are majoritate in parlament va da de fapt candidatul la functia de prim ministru.Este totusi foarte greu ca un partid parlamentar sa obtina 50%+1 din numarul total de voturi valabil exprimate ,asa ca singura si cea mai utilizata solutie ramane cea a formarii de aliante la nivel parlamentar.Pentru a nu se permite un joc politic e si indicata inregistrarea lor la tribunal.

De asemenea aceasta cartulie imbina extrem de frumos cunostintele teoretice cu cele practice.In principiu se adreseaza studentilor la Drept,dar nu numai lor.Noua ni se pare destul de interesanta iar cine o va dori o va gasi mai jos sau AICI

 

12 teme de Drept Constitutional

Romanul traditional-Baltagul

Romanul „Baltagul ” este unul traditional,o scriere realista cu substrat mitic.Mi-a placut foarte mult,l-am citit .eu fiind crescut la tara m-a atras foarte mult tema lui si anume lumea traditionala,a satului.aici e vorba despre imbinarea lumii traditionale cu cea capitalista .

1.Ideea principala

Plecam de la ideea centrala a acestui roman care este reprezentata de disparitia lui Nechifor Lipan,pe care nu a mai dat nici un semn de 70 de zile,si pe care sotia sa Vitoria Lipan  incepe sa-l caute parcurgand un drum sinuos din nord-estul Moldovei.Cu presimtirea mortii,vajnica sotie citeste semnele naturii si ale credintei in fierbintea ei cautare a adevarului.

2.Secventele si ideile principale

In romanul „Baltagul ” exista o succesiune de etape traditionale si o armonie compozitionala ce urmeaza in structurarea unui conflict.Vitoria pierde siguranta familiei si incepe sa creada ca Nechifor a fost omorat.In primele cinci capitole lumea munteneasca in care vietuieste Vitoria capata un sens.Ea este o femeie ca toate celelalte,un personaj arhetip care asteapta momentul declansator,momentul in care sa parcurga traiectoria ei speciala de personaj care isi depaseste conditia.Vedem ca in partea a doua (capitolele VI-XIII) Vitoria devine un personaj distinct cu o personalitate distincta(darza,abila,receptiva,bataioasa) cu un incredibil simt al observatiei.Calatoria Vitoriei se incheie cu descoperirea cadavrului lui Nechifor Lipan .Ultimele capitole dezvaluie solutia ,Vitoria reconstruieste crima (intr-o pagina scrisa magistral de autor ea devine chiar narator) si il indeamna pe Gheorghita sa-l paleasca pe criminal cu baltagul.Astfel romanul are o structura sferica(rotunda):declansarea conflictului,calatoria-cautare si solutionarea conflictului).

2.Problematica romanului „Baltagul”

Imbinarea lumii traditionale cu lumea noua a relatiilor capitaliste asa cum am precizat mai sus.Aici gasim o deosebire in romanele lui Mihail Sadoveanu fata de slavici care procedeaza diferit in „Mara „,pentru ca Slavici plaseaza lumea traditionala deasupra celei capitaliste ,criticand-o dur pe cea din urma ca pe o dimensiune a pangaririi morale a tot ce e frumos si bun.Sadoveanu recomanda o asumare a celor doua lumi diferite dar totusi asemanatoare.Legile divine si legile scrise ghideaza viata omului,plasand-o in ciclurile cosmice ale naturii ,si in microuniversul,tot ciclic ,al relatiilor dintre oameni.Individul ce isi asuma aceste doua lumi distincte nu e,si nu trebuie sa fie o victima ,nu e sfasiat de o alegere sau de o asociere imposibila.Vitoria transforma semnele in repere ale propriei sale intuitii ,dar ea asculta cu luare aminte cuvintele carciumarilor si le transforma in limbaj,cu spiritul fin al unui detectiv ce completeaza spatiile libere.Ea ordoneaza pentru sine fragmentele disparate din „lumea de jos” a oamenilor condusi de prefecti.Ceea ce respinge Sadoveanu este excesul oricareia dintre lumi :efectiv respinge superstitia adusa la rang de idol ,respinge transformarea bunului in principiu director al existentei omenesti.Trebuie sa evitam confuzia ca „Baltagul” e romanul ciocnirii a doua lumi .De fapt „Baltagul” este romanul asumarii celor doua lumi.

3.Subiectul romanului „Baltagul „

Acum,de-abia la al treilea subpunct al articolului nostru putem spune ca trecem la dezbaterea propriu zisa a subiectului operei noastre,si anume romanul „Baltagul”.

Actiunea se petrece in satul Magura,o localitate de munte din apropierea raului Tarcau .Vitoria isi asteapta sotul,pe Nechifor Lipan plecat in zona Dornelor sa cumpere niste oi.Timpul trece,dar Nechifor nu soseste acasa.Fiul Gheorghita,ramas la o stana din Campia Jijiei ,asteapta semn de la tatal sau pentru a plati simbria oierilor.Este totusi nevoit sa se intoarca in Magura pentru a descalci problema alaturi de mama sa.Vitoria se consulta cu preotul satului,Danila si cu vrajitoarea Smaranda ,pregatindu-se pentru marea calatorie a recuperarii sotului.In sinea ei,dupa semnele tainice ale credintei stie ca Nechifor a murit,dar pe deoparte influientata de ghidusiile celorlalti,pe de alta parte cu experienta altor aventuri extraconjugale ale sotului ea se teme de infidelitatea lui Lipan,acest potential adevar ranind-o profund.

Imagine de pe Valea Tarcaului




Dupa ce vinde unui ovrei oi,piei,carne si alte produse,Vitoria aduna banii necesari calatoriei,dar prevazatoare ii inmaneaza preotului spre pastrare de frica sa nu o calce hotii ,ceea ce se si intampla,din fericire jaful limitandu-se la o intentie esuata.Pe 10 mai,Vitoria si Gheorghita pornesc spre Dorna .Vorbind din hangiu in hangiu,din carciumar in carciumar,Vitoria reconstituie drumul lui Nechifor.Ovreiul care ii insoteste o buna bucata de drum ii spune Vitoriei ca Nechifor a plecat noaptea la drum,fara frica de borfasi.Mos Pricop si baba Dochia o intampina frumos pe Vitoria dandu-i alte indicii.Acum vitoria isi accentueaza credinta ca Nechifor a murit varsand pe podea putin vin inainte de a bea ,ca in cinstea si amintirea mortului.La Borca ajunge in centrul unei cumetrii intelegandu-se si veselindu-se cu oamenii apoi inchina in cinstea unei mirese la Cruci ,dupa care ajunge la Vatra Dornei .Nechifor se pare ca s-a inteles cu doi ciobani sa le vanda o parte din oile proaspat cumparate.

Zona muntoasa de pe langa Vatra Dornei

Din 300 de oi,Nechifor a dat lui Calistrat Bogza si ilie Cutui cam 100 de oi ,au plecat impreuna spre un loc de iernat ca tovaraasi de calatorie.Mai departe carciumarii nu mai recunosc calaretul cu caciula brumarie,asa ca Nechifor a pierit undeva intre Sabasa si Saha.Vitoria descopera totusi cadavrul sotului ei,cu ajutorul cainelui regasit pe drumuri ,Lupu.Imprietenindu-se cu sotia unui hangiu,Vitoria invrajbeste sotiile celor doi impricinati,urmarind pas cu pas demascarea crimei.Surprinzator pentru autoritati,Vitoria ii invita pe cei doi imricinati la inmormantare ,indeplinind fara stirea ei un principiu de drept „confruntarea cu cadavrul „,deci descoperirea obiectului material(cadavrul) al infractiunii de omor.Ca un adevarat Hamlet,ea organizeaza o reprezentare al carei scop era demascarea crimei.La praznic compara baltagul lui Bogza cu cel al lui Gheorghita,rade,glumeste si apoi da in vileag crima asa cum s-a intamplat.Gheorghita il loveste pe buzat in cap cu baltagul,si acesta,pe moarte marturiseste intocmai crima .Vitoria isi urmeaza drumul,planificandu-si viata ,epilogul asemanandu-se ,daca va amintiti cu cel din „moara cu noroc”,acea secventa in care batrana ia copii si pleaca mai departe,impacandu-se cu vitregiile sortii.

In romanul „Baltagul ” exista doua tipuri de conflict si anume:

-unul exterior reprezentat de cei doi ciobani vinovati si de Vitoria;

-unul interior reprezentat de lumea in care intra(Vitoria rezolva acest conflict printr-o uimitoare mobilitate a sistemului sau de valori,ajunge la concluzia ca lumea noua a capitalismului moderat,este o prelungire a lumii vechi muntenesti)

Dupa toate acestea e cazul sa tragem si o concluzie,desi romanul „Baltagul ” se studiaza in perioada liceului,nimic nu ne impiedica sa-l citim oricand dorim,pentru ca el este atractiv la orice varsta ,parerea noastra e ca el este mai actual ca oricand prin tema pe care o abordeaza si anume imbinarea lumii traditionale cu cea capitalista.De fapt acest lucru se intampla in Romania de dupa 1990 ,legislatia permitand infiintarea propriilor societati si chiar vanzarea de terenuri agricole.Din acest punct de vedere venim cu o completare intrucat lumea satelor,destul de imbatranita prefera incheierea unor contracte de arendare cu diferiti patroni pentru ca pamanturile pe care ei le detin sa nu ramana nelucrate.Totusi o parte dintre tineri incep sa agreeze munca in agricultura si incep astfel de afaceri.

Desi gasiti cartea in magazinul nostru adica aici ,il adaugam si mai jos


Mihail Sadoveanu-Baltagul

Noi am mai afisat promotia celor de la Cartepedia cu Targul de carte online dar o adaugam si aici la acest articol

Balada culta.Pasa Hassan

George Cosbuc a adus in peisajul literar posteminescian o poezie plina de vitalitate care se caracterizeaza printr-o mare claritate a stilului.Sa dam totusi o definitie baladei culte .Aceasta este opera epica narativa in versuri ,in care se relateaza intamplari neobisnuite din trecut,de inspiratie istorica ,fantastica,legendara sau familiara,savarsita de personaje cu insusiri deosebite ,prezentate mai ales in antiteza.Sa trecem acum mai departe la analiza operei lui Cosbuc.

Poezia „Pasa Hassan ” se inscrie in categoria creatiilor cosbuciene care evoca personalitati si evenimente istorice deosebite si a fost publicata pentru prima oara in revista „Vatra ” in 1904 ,intr-o perioada in care poetul era preocupat de marile idealuri sociale si nationale.La jumatatea secolului al XIX-lea figura lui Mihai Viteazul devenise un simbol al unitatii nationale ,ideal ce insufletea spiritele pasoptiste.

Inspirata din opeera lui Nicolae Balcescu,”Romanii supt Mihai Voievod Viteazul „,capitolul „Calugarenii” ,balada culta „Pasa Hassan ” evoca o secventa a bataliei de la Calugareni (1595),in care ostirea romana ,condusa de Mihai Viteazul ,a invins armata otomana condusa di Sinan Pasa .

Poetul imagineaza in aceasta poezie scena in care Mihai Viteazul „alergand dintr-o parte intr-alta prin tabara turceasca ,cautand pe Sinan il zareste pe Hassan Pasa ,se ia dupe dansul strigandu-i sa stea de e viteaz ,sa se lupte cu dansul piept in piept .””Dar Hassan-Pasa fugea si nu se putea tine pe picioare de groaza.Asa relata Nicolae Balcescu evenimentele in opera sa „Romanii supt Mihai Voievod Viteazul”.

Poezia „Pasa Hassan ” este o balada culta deoarece autorul este cunoscut(George Cosbuc) si este o balada istorica deoarece infatiseaza o intamplare deosebita din trecutul nostru istoric,la care participa personaje cu insusiri iesite din comun.

In ciuda aparentei intre titlul baladei si continutul ei exista o deplina concordanta .Portretul domnitorului roman nu este conturat direct,ci se contureaza din faptele sale asupra conducatorului turc,Pasa Hassan. Chiar şi mişcarea armatei române, conduse de Mihai Viteazul este prezentată prin ochii paşei. Procedeul de a prezenta personajul prin prisma adversarului este evident din prima strofa: „Pe vodă-l zăreşte călare trecând / Prin şiruri cu fulgeru-n mână / […] / Şi-n urmă-i se-ndeasă, cu vuiet curgând, / Oştirea română”.

Trecem sa analizam acum momentele subiectului.

Fiind o operă literară epică, momentele subiectului se înlănţuie ascendent, deoarece tensiunea creşte până la penultima strofă, când, ajutat de Alah, Hassan ajunge la taberele turceşti.

 

Momentele subiectului

1.Expozitiunea

Poezia începe cu imaginea domnitorului român, care împarte groaza şi moartea printre păgâni. El trece printre duşmani „cu fulgeru-n mână”, făcând „cărare”. „Turcimea-nvrăjbită” este dezorientată, „se rupe deolaltă / Şi cade-n mocirlă, un val după val”, iar „fulgerul Sinan, izbit de pe cal, / Se-nchină prin baltă” – element comic ce sugerează ironia poetului.

Descrierea degringoladei armatei otomane are rolul de a evidenţia vitejia şi spiritul de sacrificiu al românilor. Ritmul alert, dinamismul acţiunii sunt redate prin verbe semnificative: „rup”, „saltă”, „cade”, „izbit”, „se-nchină”. Tabloul este panoramic şi plin de acţiune.

Imaginile vizuale si de miscare

Imaginile vizuale şi de mişcare se succed într-o repeziciune uimitoare, iar vuietul – imagine auditivă – pe care-l face „oştirea română” creează impresia de sfârşit de lume. Imaginea dezastrului oştirii otomane, redată prin metafora hiperbolizantă „cade-n mocirlă un val după val” este întregită de spaima cailor ce „Rup frâiele-n zbucium şi saltă”. Primele două strofe ale baladei ilustrează imaginea grandioasă a luptei românilor, conduşi de Mihai Viteazul, a cărui măreţie domină câmpul.

Atmosfera de baladă este realizată cu ajutorul figurilor de stil. Hiperbolele „o-mparte cărare făcând”, „se-ndeasă cu vuiet curgând”, sugerează neobişnuitul întâmplării, iar metafora „cu fulgeru-n mână”, asociată cu epitetul „turcimea-nvrăjbită” relevă comportamentul impresionant al românilor. Se remarcă aliteraţiile cu z, r, v – „tropote”, „roibii”, „rup”, „turcime”, „-nvrăjbită”, „zoreşte”, „azvârle”, „zbucium” – ca şi prezenţa în rimă â verbelor la modul gerunziu, care sugerează şi ele ritmul trepidant al încleştării şi, implicit, vitejia românilor.

În strofa a treia perspectiva prezentării luptei se îngustează. Atenţia cititorului este dirijată spre Hassan, care, stând „departe de luncă”, încearcă o diversiune prin Mihnea.

Dacă mişcările celor două oşti constituie expoziţiunea operei literare, intriga, realizată din următoarele trei strofe, este dată de apariţia voievodului în preajma paşei. Trăsăturile dominante ale domnitorului sunt curajul şi dorinţa de a învinge pe cotropitorii turci. Se mişcă prin oştirea otomană „ca volbura toamnei!, „ca lupu-ntre oi” şi-o vântură degrabă. Cele două comparaţii au rolul de a reliefa măreţia domnitorului român, care este înzestrat cu însuşiri excepţionale.

Uluirea lui Hassan, redată prin metafora „e negru pământ”, nu cunoaşte margini, deoarece vede „cum zboară flăcăii Sucevei / El vede ghiaurul că-i suflet de vânt / Şi-n faţă-i puterile turcilor surit / Tăriile plevei”. Spaima încolţeşte în sufletul paşei, care este în continuare surprins de impetuozitatea voievodului, subliniată prin verbele de mişcare „aleargă”, „împrăştie”, „cutreieră”, „vine” şi prin epitetul „năvală nebună”. Imaginea terifiantă a lui Mihai Viteazul prinde contur în ultimele două versuri ale acestei strofe: „El vine spre paşă: e groază şi vai, / Că vine furtună”.

2.Desfasurarea actiunii

Desfăşurarea acţiunii, cuprinsă în următoarele trei strofe, începe cu adresarea directă a voievodului către paşă şi înfăţişează, în esenţă, atitudinea turcului şi reacţiile sale în faţa unei posibile confruntări. La propunerea unei întâlniri directe, conducătorul turc, care de frică îşi „pierduse şi capul şi firea”, „fuge nebun”. Frica îl determină pe Hassan să-l vadă pe Mihai Viteazul în proporţii hiperbolice.

„Sălbaticul vodă e-n zale şi-n fier”, pe frunte poartă o cupolă gigantică, „vorba-i e tunet, răsufletul ger, / Iar barda din stânga-i ajunge la cer”. Hiperbola culminează cu o imagine terifiantă a conducătorului român: „Şi vodă-i un munte”, sugerând apogeul spaimei de care este cuprins paşa. Prezenţa lui Mihai Viteazul este percepută nu numai vizual, ci şi auditiv de către paşă, idee sugerată prin aliteraţia „zalele-i zuruie crunte”. Această amplă hiperbolă cuprinde şi alte figuri de stil: enumeraţia şi comparaţia subînţeleasă – „vorba-i e tunet, răsufletul ger” – epitetul în inversiune „sălbaticul vodă”.

O imagine a bataliei de la Calugareni

A doua provocare a domnitorului – „Să piară azi unul din noi” – accentuează groaza turcului, care „mai tare zoreşte”. Imensa laşitate este redată atât prin gesturi – „Cu scările-n coapse fugaru-şi loveşte / Şi gâtul i-l bate cu pumnii-amândoi” -, cât şi prin expresia feţei, care sugerează intensitatea groazei, relevată de poet prin două epitete „Cu ochii de sânge, cu barba vâlvoi!”. Epitetul verbal „zboară şoimeşte”, încărcat de ironie, exprimă şi el disperarea paşei.

3.Punctul culminant

Următoarele două strofe, a zecea şi a unsprezecea, constituie punctul culminant. Hassan atinge culmea disperării. „Turbanul îi cade şi-l lasă căzut”, chiar dacă aceasta înseamnă dezonoare. „Îşi rupe cu mâna vestmântul”, deoarece are impresia că vântul se-mpiedică „în largile-i haine” şi-„n loc e ţinut”. Expresiile populare „de groaza pierii bătut” şt „mănâncă pământul” relevă atât disperarea personajului, cât şi ironia acidă a poetului. Şi în penultima strofă, portretul său fizic este o oglindă a stării de spirit. Din pricina fricii, „îi dârdâie dinţii, şi-i galben perit”, dar ajuns aproape de taberi, este ajutat de spahii, care „se-ndeasă grăbit / Să-i deie scăpare”.

4.Deznodamantul

În deznodământul baladei – concentrat în ultima strofă – ironia poetului sugerează dispreţ: „Şi-n ceasul acela Hassan a jurat / Să zacă de spaimă o lună / […] Căci vodă ghiaurul în toţi a băgat / O groază nebună”. Ultimele două versuri evidenţiază admiraţia scriitorului pentru legendarul domnitor, căruia-i preamăreşte vitejia faptelor, generate de un patriotism înălţător.

Antiteza

Cele două personaje ale baladei, Mihai Viteazul şi Paşa Hassan, sunt construite în antiteză. Ea scoate în evidenţă trăsături antagonice: curajul domnitorului român şi frica paşei, spiritul de sacrificiu al voievodului şi laşitatea conducătorului turc.

Aura legendară a eroului, prezentarea lui în antiteză cu adversarul său, îmbinarea elementelor reale cu cele fabuloase, hiperbolizarea personajelor şi a faptelor lor ca şi punerea acestora în situaţii excepţionale încadrează opera literară Paşa Hassan în specia literară – baladă cultă.

Procedee artistice

Fiind o baladă cultă, se remarcă varietatea procedeelor artistice folosite, ce conferă stilului armonie şi fineţe. Pentru a reda culoarea epocii, poetul foloseşte arhaisme – „ieniceri”, „flinte”, „paşă”, „ghiaur”, „spahii”, „bei” – iar prin inversiuni se evidenţiază caracteristici ale unor fapte sau personaje.

Limbajul

Limbajul este presărat cu expresii populare deosebit de sugestive, iar folosirea verbelor la timpul prezent aduce evenimentul în actualitate, evidenţiind încă o dată virtuţile artistice ale unui mare poet, dragostea lui de patrie şi popor, precum şi sentimentul demnităţii naţionale, al jertfei pentru libertatea şi independenţa ţării.

Prozodia

Poezia este alcătuită din 12 strofe, fiecare dintre ele având câte şase versuri, ultimul fiind mai scurt. Primele cinci versuri au măsura de 9-11 silabe, iar ultimul de 6 silabe. Rima este alcătuită după schema a b b a a b, iar ritmul este amfibrahic.

Pentru a nu lasa numai acest comentariu mai adaugam aici si o promotie.Ce ne ramane de facut cu toata aceasta pandemie daca nu ne mai putem plimba?Sa citim.

elefant.ro%20

Cateva explicatii ale Codului penal si ale Codului de procedura penala

Codurile penale reprezinta unele dintre cele mai importante legi.Ele reglementeaza cadrul legislativ in materie penala si procesual penala .Codul penal si cel de procedura penala s-a modificat de foarte multe ori pana cand in 2014 au intrat in vigoare noile coduri penale.Desi personal consider ca la multe infractiuni contra patrimoniului ,de exemplu la furt micsorarea maximului pedepsei cu inchisoarea nu l-as vedea un lucru bun in conditiile in care exista delapidatori si hoti de buzunare la fiecare colt de strada.O astfel de micsorare a minimului si a maximului pedepsei exista si la infractiunile de omor (de exemplu la omorul deosebit de grav scade atat minimul cat si maximul de la 15-25 de ani sau detentiune pe viata scada la 10-20 de ani sau detentiune pe viata).In schimb acest cod penal vine cu introducerea infractiunilor informatice si electorale,ceea ce vechiul cod penal nu prevedea.Aici as acorda un plus.

Noutati exista si in Codul de procedura penala ,unde apare o noua parte a procesului penal-Camera preliminara.Ce reprezinta aceasta procedura de fapt?Raspunsul se gaseste in articolul 342 din Codul de procedura penala care prevede ca „Obiectul procedurii camerei preliminare il constituie verificarea legalitatii sesizarii instantei de judecata,precum si verificarea legalitatii administrarii probelor ori efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala”.Aceasta procedura succede de fapt etapa urmaririi penale.Inca o schimbare in Codul de procedura penala poate fi observata in cadrul cailor de atac.Asadar apelul si contestatia care ia locul recursului sunt cai ordinare de atac ,iar contestatia in anulare,recursul in casatie si revizuirea sunt cai extraordinare de atac.

Noua editie a culegerii contine atat Codul penal si Codul de procedura penala consolidate la zi, cat si extrase din Legile pentru punerea in aplicare a acestora, fiind incluse si modificarile aduse textelor legale in 2018, printre altele, si prin Legea nr. 49/2018 privind precursorii de explozivi, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative (M.Of. nr. 194 din 2 martie 2018).

Totodata, ca jurisprudenta relevanta, inclusa in lucrare, putem aminti Deciziile CCR si ICCJ din 2019, printre care: D.C.C. din 24 septembrie 2019 (nepublicata) referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 589 alin. (1) lit. h) C.proc.pen., D.C.C. din 8 octombrie 2019 (nepublicata) privind exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 469 alin. (3) C.proc.pen., in interpretarea data prin Decizia ICCJ (RIL) nr. 13 din 3 iulie 2017, HP nr. 14/2019 (M.Of. nr. 585 din 17 iulie 2019) privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 43 alin. (2) C.pen., HP nr. 16/2019 (nepublicata) privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 4251 alin. (2) C.proc.pen., HP nr. 18/2019 (nepublicata) privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 215 alin. (2) lit. i) C.proc.pen.

Culegerea cuprinde dispozitivul recursurilor in interesul legii pronun¬tate de ICCJ privind Codul penal si Codul de procedura penala anterioare care isi mentin valabilitatea in contextul noilor coduri, inserate sub articolul corespondent din noua reglemen¬tare a articolului la care faceau referire. Tabelele de corespondente cu vechile reglementari faciliteaza studiul comparativ al acestora, iar indexul alfabetic detaliat permite consultarea rapida a notiunilor de interes.

Din cuprins

  • Noul Cod penal – Legea nr. 286/2009
  • Noul Cod de procedura penala – Legea nr. 135/2010
  • Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 (extras)
  • Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 (extras)
  • Tabel corespondente NCP – CP si alte acte normative
  • Tabel corespondente NCPP – CPP
  • Index alfabetic
  • Note privind modificari terminologice

Puncte forte

  • reglementari actualizate La Zi conform ultimelor modificari
  • decizii ale Curtii Constitutionale si ale ICCJ introduse sub articolele la care se refera
  • recursuri in interesul legii admise pe vechile Coduri care subzista in noua reglementare
  • index alfabetic detaliat pentru fiecare Cod in parte
  • istoricul actelor normative

Lucrarea despre care am vorbit este mai jos:

              Codul penal.Codul de procedura
                              penala
Ar mai exista o varianta cu cateva comentarii AICI

Cum s-a produs Evadarea de la Auschwitz

Am mai spus-o intr-un articol si o repet cu riscul poate de a deranja ,dar istoria a fost in scoala disciplina mea favorita.Al Doilea Razboi Mondial a fost cel mai sangeros eveniment petrecut in secolul XX.El s-a soldat cu zeci de milioane de morti .De ce sa nu facem aici o analiza a romanului „Evadarea de la Auschwitz”.

Unul dintre eroii principali ai romanului „Evadarea de la Auschwitz ” este Jean Luc Leclarc,pastor in Le Chambon -Franta care prezinta date biografice partial comune cu pastorul protestant Andre Trocme care impreuna cu sotia sa Magda a organizat in Le Chambon sprijinul si ajutarea unui numar impresionant de evrei .Prin urmare joel C. Rosenberg si-a construit personajele -in multe cazuri pe baza biografiilor unor personaje reale si a contributiilor lor specifice.

Pentru ca in cele mai multe cazuri Biserica Catolica a avut o atitudine umanitara fata de poporul evreu in perioada Holocaustului ,cu mici exceptii dar nu despre asta este vorba acum.

<“Daca nu e controlat, raul este preludiul genocidului.” Era o fraza citita candva de Jean-Luc Leclerc intr-o carte veche.>

Nu se indoia defel ca nazistii veneau sa-i prinda pe ei, pe toti francezii, manati cu totii de furia lor ucigasa si se temea cumplit de baia de sange care urma sa vina, adusa de cizmele si crucea lor incarligata.”

Toti colegii lui Leclerc, pastorii, erau de mare ajutor (…) Chrétien a fost de o bunatate deosebita fata de membrii familiilor evreisti (…) – Ce onoare e sa fii ales sa te ingrijesti de poporul ales al Domnului!

Jacob Weisz,personajul principal al acestei carti ,traieste impreuna cu familia sa in Germania ,in orasul Siegen,in mijlocul furtunii dezlantuite de partidul lui Hitler si de catre populatia prozelita.Ultimul sfat al tatalui lui Weisz in cele mai grele momente ale familiei a fost „Fugi Jacob,fugi!”,iar Avi Weisz unchiul lui Avi si mentorul sau spune:

“Pentru orice lucru este o clipa prielnica si vreme pentru orice indeletnicire sub cer. Asa a spus Solomon. Vreme sa te nasti si vreme sa mori, vreme sa ucizi si vreme sa vindeci. Vreme pentru razboi si vreme pentru pace (Ecleziastul 3, 1-3) Nu trebuie sa alegem momentele, Jacob. Trebuie, in schimb, sa fim pregatiti pentru cand vor veni.”

Informatii din toate tarile inconjuratoare Germania,Austria ,Cehoslovacia…multi refuza sa-si paraseasca patria , casa ….dar Patria nu-i mai voia pe evrei si casa nu mai era un camin.Revista „Times ” tocmai il desemnase pe Hitler, omul anului 1938-„pe prima pagina „.Orbirea totala!Apar informatii despre lagarele de munca Dachau si Buchenwald si Sachsenhausen.Si totusi ,multi refuzau sa-si paraseasca patria , casa ….desi cu riscul de a ma repeta Patria nu-i mai voia,casa nu mai era un camin.

O imagine cu Lagarul de concentrare de la Auscwitz

Ideea insurgentei active evreiesti a prins viata .Se vehiculeaza inca,astazi ideea ca evreii n-au reactionat.Evident ca totul e fals,pentru ca ei au reactionat in lagare de concentrare,ghetouri in grupuri de partizani.Grupuri de tineri bine inchegate,au inceput sa activeze …la inceput ii ajutau pe evrei sa scape „din ghearele celui de-al Treilea Reich” .Jacob,Avi unchiul sau au ajutat peste 300 de familii „sa treaca prin Belgia”.

Apoi au trecut la „sarcini mai vitale pentru Aliati„,dupa care au aflat despre Auscwitz.Era in februarie 1943.

In acea zi de 19 aprilie 1943 cade in mana Gestapoului si Jean Luc Leclerc ,in La Rochelle Franta sub intrebarile:”Cati evrei ai ascuns de Fuhrerul nostru?Cine te-a platit sa o faci?Cati bani ti-a dat?”…”De ce o faci?De ce ai ales sa-ti tradezi rasa?Ce-ti iese la afacerea asta?”

Si trenul ii ducea pe evrei catre Auschwitz Brukenau Polonia.

Lagarul…Jacob face cunostinta cu realitatea cruda a fabricii mortii .

Evadarea de la Auschwitz,o marturie cutremuratoare

Autorul nu pare sa se detaseze de poveste.Aflam din nota autorului ca acesta s-a documentat pe marginea subiectului si a ales carti de referinta.Preocupat sa respecte adevarul istoric sau macar o parte din el,autorul pare ca relateaza ceea ce a aflat din cartile citite,in romanul de fata „Evadarea de la Auschwitz”..Autorul tese totusi o plasa in jurul religiei protagonistilor,ceea ce provoaca un disconfort atunci cand citesti cartea.Eu respect religia fiecarui om,cert e ca ne nastem intr-un anumit cult si nu cred in catalogarea oamenilor dupa acest principiu.

Evadarea de la Auschwitz-jocul sortii

Pe o parte îl avem pe Luc, pe cealaltă îl avem pe Jacob. Oameni cum nu se poate mai diferiți, dar cu misiune comună: să salveze vieți.

Luc își pierde parte din familie într-un sătuc din Franța. Era preot și face din salvarea evreilor asupriți de nemți misiunea sa cea mai de preț. Nu îi era ușor, dar avea sprijinul comunității și al altor preoți, Din nefericire, Luc ajunge să fie arestat și dus în lagărul de la Auschwitz, capăt de drum pentru mii de oameni.Nici nu iti poti imagina ce a insemnat in istorie lagarul de la Auschwitz.Evident ca a insemnat un loc plin de contraste si durere. Oameni slabi și goi, flămânzi și loviți, tratați ca niște animale. Deasupra lor, cerul rămâne liniștit și soarele răsare în fiecare dimineața. În barăci, trupurile greu încercate încearcă să găsească poziția confortabilă pentru somn. Lângă barăci și afară, mirosul de trupuri nespălate și de latrine infecte se amestecă cu mirosul de carne arsă. Și, peste toate astea, „ninge” cu cenușa de la coșurile care nu încetează să trimită spre cer oameni nevinovați.

In mijlocul acestui haos îl vom găsi și pe Jakob. Nu își putuse salva surioara, dar exista timp pentru a-i salva pe alții. Se alătură Mișcării de Rezistență și este prins, din greșeală, în trenul care îi ducea pe evrei în lagărele de muncă. Din fericire, Jakob este tânăr și puternic și pare să și găsească oamenii principali în lagăr. Printr-un noroc incredibil, Jakob reușește să cunoască oamenii potriviți, să își construiască relații. E drept și faptul că se agăța cu o încăpăânare lăudabilă de viață. Își dorea cu tot dinadinsul să supraviețuiască. Și pentru asta trebuia să plece din lagăr. Dar evadarea era imposibilă. Sau nu?

Desi cartea este atractiva ca si subiect,tema autorul include in ea cateva cadre cel putin nepotrivite.Oricum ea merita citita.Asa ca iat-o mai jos:

Evadare de la Auschwitz-Joel C. Rosenberg
Carturesti
elefant.ro

Actualizam articolul cu o noua promotie Cartepedia

cartepedia.ro

Dramaturgie.I.L. Caragiale-O noapte furtunoasa

Despre Caragiale am mai vorbit,cand am scris despre „O faclie de paste”,asa ca trecem astazi direct la dramaturgie.Despre ce putem scrie astazi decat ,despre comedia „O noapte furtunoasa”.

Am citit  piesa „O noapte furtunoasa” de foarte mult timp,inca din clasele primare si m-a surprins foarte placut.Este evident ca iti starneste hazul si atunci cand o citesti,daramite sa o si vizionezi.Comicul de situatie rezoneaza extraordinar alaturi de comicul de limbaj.

„O noapte furtunoasa ” este o comedie a naravurilor de mahala, ilustrand aspecte sociale si psihologice specifice locuitorilor de la periferia Capitalei cu scandaluri si „ambituri ” de familisti ,cu nelipsitul triunghi conjugal ,o lume pe care Caragiale a iubit-o cu patima .”Ma inebunesc dupa evenimentele de senzatie ,vesele sau funebre ,parade,accidente,crime,sinucideri,scandaluri…imi trebuiesc dimineata cum deschid ochii sitir palpitante ,daca nu adevarate macar….altfel.Dezmintirea lor seara ma mahneste peste masura si nu ma poate mangaia decat a doua zi cu o nascocire si mai si „.Principalul mijloc artistic de realizare a acestei comedii este comicul de situatie,alaturi de care se manifesta si comicul de limbaj ,comicul de nume,comicul de caracter si comicul de intentie.

Semnificatia titlului operei „O noapte furtunoasa”

Comedia lui Caragiale,”O noapte furtunoasa sau Numarul 9 ”  sintetizeaza evenimentele tensionate,zbuciumate petrecute intr-o singura noapte in casa lui Jupan Dumitrache ,situata la periferia bucurestiului.S-au tras focuri de arma,au fost urmariri,spaime,agitatie peste masura pentru ca nu cumva sa se atenteze la „onoarea de familist” a stapanului casei,care avea „ambitul” de a nu fi inselat de nevasta.De altfel Rica Venturiano,cel care provoaca toata incurcatura,dupa ce reuseste cu chiu cu vai sa scape de urmaritorii dezlontuiti exclama surescitat :”O ce noapte furtunoasa!”.Subtitlul „Numarul 9 ” ilustreaza un comic de situatie,reiesit din confuziile provocate de numarul 6 care se afla la casa lui Dumitrache si pe care mesterul care a tencuit zidul l-a batut invers,devenind numarul 9.

Structura si compozitia textului dramatic

Piesa este alcatuita din doua acte,fiecare dintre ele avand cate noua scene .Personajele piesei,numite de catre autor „persoane” ,sunt mentionate cu numele si statutul social pe care il are fiecare.Perspectiva spatiala este reala si deschisa,fiind precizata de catre autor „in Bucuresti ,la Dumitrache”.Subiectul piesei,reflecta asadar,viata mahalalelor din capitala ,reprezentata de familia lui Jupan Dumitrache Titirca,poreclit ” Titirca Inima-Rea”,care este „cherestegiu capitan in garda civica”.Relatiile temporale sunt complexe manifestandu-se in aceasta comedie atat in perspectiva cronologica ,adica in ordinea derularii evenimentelor ,cat si  in perspectiva  discontinua, in care se remarca alternanta temporala a evenimentelor ,prin flash-back.

 

Constructia subiectului

Actiunea actuluii intai se petrece „intr-o odaie de mahala ” ,decorul fiind alcatuit din mobila de lemn si paie,iar la vedere sta rezemata „o pusca de gardist cu spanga(baioneta ) atarnata langa ea”.

Jupan Dumitrache Titirca Inima-Rea „cherestegiu”(persoana care produce sau vinde cherestea) si „capitan in garda civica” imbracat in haine de garda ii relateaza lui Nae Ipingescu ,”ipisat „(epistat-persoana cu cel mai mic grad de ofiter  de politie) si ” amic politic” cu el o intamplare petrecuta in urma cu doua saptamani.Asadar,timpul este discontinuu la inceputul piesei ,scena de la Iunion fiind inserata prin flash-back.Episodul este realizat prin procedeul intruziunii narative ,Dumitrache povestind cu indignare „istoria ” cu „bagabontul”,un „scarta-scarta pe hartie” ,care „umbla dupa nevestele oamenilor ca sa le  faca cu ochiul” si „sa le  sparga casele „.Vanitatea de a nu fi inselat de nevasta constituie principalul Reper conjugal.”Eu am ambit domnule cand e vorba la o adica,de onoarea mea de familist”.

Dumitrache ii povesteste lui Ipingescu cum atunci cand mersese cu nevasta lui Veta,si cu sora acesteia Zita ,la gradina la „Iunion” la comediile alea „de le joaca Ionescu”,un „bagabont de amploiat” se asezase

la o masă de alături, cu spatele spre „comedii” şi se uita „lung şi galiş la cucoane”. Enervat peste măsură, Dumitrache ar fi vrut să-i dea câteva palme, dar fiind un negustor onorabil nu se putea face de râs în public, punându-şi mintea cu un „coate-goale” care mai avea şi ochelarii pe nas. Individul îi urmărise apoi pe drumul spre casă, ceea ce-l face pe Dumitrache să fiarbă şi acum de mânie: „papugiul […] după noi, […] moftangiul după noi; […] maţe-fripte după noi”.

Nu spusese nimic „damelor”, pentru ca să nu se simtă jignite sau speriate, mai ales că Veta era atât de ruşinoasă. Peste o săptămână, la insistenţele Ziţei, s-au dus din nou la „Iunion” şi Dumitrache îl vede din nou, la masa de alături, pe „bagabontul, nene, cu stielele-n ochi, cu giubenul (joben – pălărie înaltă şi tare) în cap şi cu basmaua iac-aşa scoasă”, care se ia după ei până acasă. Jupân Dumitrache îl trimisese pe Chiriac după „bagabont”, dar acesta dispăruse fără urmă. „Ambiţul” social al lui Dumitrache îl împiedicase să reacţioneze în public, şi să-l întrebe agresiv: „Ce pofteşti, mă musiu?”, ori să-l „umfle” de să-i sară „ochilarii din ochi şi giubenul din cap”. Dar nu se făcea, pentru că era un negustor onorabil, comersant respectat şi „mi-era ruşine de lume; eu de! negustor, să mă pui în poblic cu un coate-goale nu vine bine…”.

Chiriac, angajat cu simbrie la Jupân Dumitrache, în postul de tejghetar (persoană care stă la tejghea ca vânzător sau casier) şi, totodată, sergent în garda civică, era omul de încredere şi ţinea la fel de mult ca şi jupânul la onoarea de familist a acestuia, de aceea Veta rămânea în grija lui atunci când stăpânul trebuia să plece cu treburi negustoreşti, „ca omul cu daraveri”. De altfel, groaza de a nu fi înşelat de nevastă este o idee fixă, pe care Dumitrache o repetă tot timpul, obsesiv: „am ambiţ, ţiu când e vorba la o adică la onoarea mea de familist”. Pe tot parcursul relatării lui Jupân Dumitrache, Nae Ipingescu îl aprobă cu interes, îi dă dreptate şi este de acord cu toate afirmaţiile, atitudine exprimată printr-un tic verbal: „Rezon!”.

Dumitrache evocă prin flash-back o altă scenă petrecută în trecut, de data aceasta fiind vorba despre căsătoria eşuată a Ziţei. Ţircădău, fostul soţ al Ziţei, era un beţiv notoriu şi femeia „dezvorţase” de el pentru că „nu mai putea trăi cu mitocanul, domnule…”. Ziţa, soră cu Veta, era o tânără frumoasă şi învăţase „trei ani la pasion”, aşa că era păcat „să-şi mănânce tinereţele cu un ăla…”, care, pe deasupra, „a tratat-o cu insulte şi cu bătaie”. Timpul de desfăşurare a evenimentelor devine cronologic, acţiunea urmând ordinea derulării acestora.

Chiriac se asigură că jupânul, care era de rond în noaptea aceea, va controla toate posturile şi nu se va întoarce acasă mai devreme de ora „două după douăşpce”, ca de obicei. La rugămintea stăpânului, Chiriac promite să vegheze ca nimeni să nu atenteze la pudoarea nevestei lui: „Lasă, jupâne, mă ştii că consimt la onoarea dumitale de familist”.

Ipingescu împreună cu Dumitrache comentează evenimentele politice din gazeta „Vocea Patriotului Naţionale”. Nae citeşte greoi şi fără intonaţie articolul „Republică şi Reacţiunea sau Venitorele şi Trecutul”, aparţinând unui celebru şi apreciat colaborator al ziarului, „R. Ven. un june scriitor democrat”. Comicul de limbaj şi de caracter reies din dialogul celor două personaje care comentează afirmaţiile politice din articol: Franţuzismul „a manca”, adică „a lipsi”, este confundat cu „a mânca”, iar împreună cu „Sfânta Constituţiune” şi „masa poporului” provoacă o ridicolă interpretare politică: „să nu mai mănânce nimeni din sudoarea bunioară a unuia ca mine şi ca dumneata, care suntem din popor; adică să şază numai poporul la masă, că el e stăpân” (Ipingescu).

 

Scena din piesa „O noapte furtunoasa ” de I.L.Caragiale

Monologul rostit de Spiridon argumentează răutatea jupânului, căruia i se potriveşte perfect porecla de „Titircă Inimă-Rea”. El reproduce dialogul (dialog în monolog) purtat cu stăpânul care-l găsise treaz: atunci când se întorsese de la Iunion cu cocoanele şi-l certase că nu se culcase încă, iar în seara trecută când îl găsise dormind, îl trăsese de păr şi-l acuzase că îl „trage traiul ăl bun la somn!”.

Ziţa, foarte agitată, se repede asupra lui Spiridon cu o cascadă de întrebări: „Ei! l-ai găsit? i-ai vorbit? i-ai dat? i-ai spus?”, iar acesta îi dă un bilet din partea „persoanei”, pe care ea îl citeşte eu glas tare. Comicul de limbaj şi ridicolul autorului biletului au făcut celebră această declaraţie de dragoste: „Angel radios! de când te-am văzut întâiaşi dată pentru prima oară, mi-am pierdut uzul raţiunii…[…] Te iubesc la nemurire. Je vous aime et vous adore: que pretendez-vous encore? (Te iubesc şi te ador: ce altceva mai pretinzi?). Inima-mi palpită de amoare. […]”, Ziţa insistă ca Spiridon să se ducă imediat pe maidan, fiind sigură că „persoana” aşteaptă încă acolo, dar băiatul pretinde să fie trimis de unul dintre stăpâni.

Veta, care coase galoanele la mondirul de sergent în garda civică al lui Chiriac, este tristă şi nu este atentă la ceea ce povestea Ziţa despre incidentul pe care-l avusese în stradă „cu mitocanul, cu pricopsitul de Ţircădău”. Cu ochii în lacrimi, Veta devine patetică – „Mai bine ar fi să mor”-, şi refuză cu tărie să mai meargă vreodată la „Iunion”, deşi Ziţa insistă cu patos, se lamentează deplângându-şi soarta: „Fir-ar a dracului de viaţă şi-afurisită! că m-a făcut mama fără noroc”.

Dialogul dintre Veta şi Spiridon relevă faptul că băiatul era la curent cu legătura amoroasă a femeii cu Chiriac şi ştia că se certaseră din cauză el era gelos şi furios pe ea că se dusese la „Iunion” cu bărbatu-său. Veta susţine un monolog prin care se autocompătimeşte, plângându-şi nefericirea: „A! de ce mai dă Dumnezeu omului fericire, dacă e să i-o ia înapoi!? De ce nu moare omul când e fericit!?”.

În mod ostentativ, Chiriac se comportă cu Veta ca sluga cu stăpânul, având şi un ton sarcastic: „Alt nimic nu mai ai să-mi porunceşti? […] nu-mi eşti stăpână?… nu sunt slugă în casa dumitale, cu simbrie?”. Dialogul se constituie într-o ceartă tipică dintre doi îndrăgostiţi: Chiriac îi reproşează, gelos, că ea vrea cu tot dinadinsul să meargă la „Iunion” ca „să te curtezi cu amploiatul dumitale?”; Veta este indignată şi se simte jignită de bănuielile lui dezonorante şi nu mai vrea să se jure pentru că el crede mai degrabă „în prostiile şi în bănuielile lui bărbatu-meu, decât în jurământul meu”. Chiriac recurge la un gest patetic, ia spanga (baioneta) de la puşcă şi ameninţă că se sinucide. Veta este disperată să-i smulgă spanga, bărbatul se smuceşte lamentându-se: „Dacă nu mai este nimic între noi, spune-mi dumneata cum să mai trăiesc!”.

Impresionată, Veta se jură încă o dată, „să n-am parte de ochii mei, să n-am parte de viaţa ta, să nu mai apuc măcar o zi fericită cu tine”, recunoscând că se dusese la „Iunion” numai „de gura sorii-mi Ziţii”, dar toată seara se gândise numai la el, nu auzise, nu văzuse şi nu înţelesese nimic din respectivele comedii, întreaga relatare a femeii privind sentimentele şi zbuciumul interior pe care le simţise în serile petrecute la „Iunion” se realizează prin procedeul intruziunii narative, adică se inserează în derularea evenimentelor nararea altor întâmplări. Scena şi actul se termină cu o îmbrăţişare patetică şi cu jurăminte reciproce de credinţă, de sinceritate şi de amor, timp în care se aude glasul lui Jupân Dumitrache, care este foarte încântat că omul său de încredere nu se culcase încă, semn că era „cu ochii-n patru” şi că veghea la onoarea lui de familist.

În actul al II-lea, decorul este acelaşi ca în primul act, este noapte şi pe masă arde o lampă cu gaz care luminează slab odaia. Veta, iubitoare şi grijulie, încearcă să-l convingă pe Chiriac să meargă la culcare, mai ales că nici unul dintre ei nu închisese ochii noaptea precedentă. Cei doi se îmbrăţişează şi se sărută cu foc, promiţându-şi reciproc să nu se mai supere unul pe altul.

Rămasă singură, Veta fredonează fericită un cântec, micşorează lumina lămpii şi se pregăteşte de culcare. Rică Venturiano intră tiptil, furişându-se în odaie, înaintează „în vârful degetelor” până în spatele scaunului ei, cade în genunchi, apoi răcneşte: „Angel radios!”. Veta se sperie îngrozitor, dă un ţipăt puternic, dar el îşi continuă entuziasmat tirada. Femeia strigă după ajutor, însă tânărul o roagă să fie „mizericordioasă” şi îi declară că este „nebun de amor”. El îi spune că primise biletul ei şi venise la întâlnire aşa cum îi scrisese, după zece seara, în casa de pe strada Catilina, la numărul 9, când va vedea la fereastră că se micşorează lampa.

Rică Venturiano rosteşte un monolog patetic, de un comic irezistibil, prin care îi reaminteşte toate etapele care precedaseră întâlnirea din această noapte. Discursul este realizat prin procedeul intruziunii narative diferite: aceleaşi fapte petrecute la „Iunion” sunt povestite şi receptate diferit mai întâi de Jupân Dumitrache, care-i relata cu indignare lui Nae Ipingescu, apoi de Veta, care se disculpa faţă de Chiriac, şi în sfârşit aici, de Rică Venturiano, siderat, încercând o senzaţie de ireal, de nebunie. Veta îşi dă seama că amorezul o confundase cu sora ei, Ziţa, măreşte lumina lămpii cu gaz şi Rică este complet năucit când o vede, îşi cere scuze confuz şi este foarte încurcat: „Cocoană! considerând că… adică, vreau să zic, respectul… pardon… sub pretext că şi pe motivul… scuzaţi… pardon…”.

Glasul lui Jupân Dumitrache din curte îi îngrozeşte pe amândoi, Rică se milogeşte disperat şi ridicol să-l scape, după care se repede spre fereastră, se izbeşte cu capul de zid şi spune penibil: „Pardon!… scuzaţi!… bonsoar!”. Veta se amuză înţelegând, în sfârşit, de ce dorea atât de mult Ziţa să meargă la „Iunion”, când dă năvală „fierbând” Jupân Dumitrache însoţit de Ipingescu şi căutând în toate părţile, „pe sub pat, pe sub masă, peste tot”.

Dumitrache se văicăreşte ridicol, scurt şi sacadat, de parcă s-ar fi întâmplat o catastrofă: „S-a dus ambiţul! […] Mi s-a necinstit onoarea de familist! […] acum nu mai îmi pasă măcar să intru şi-n cremenal”. Chiriac îl crede, mai ales că-l văzuse şi Ipingescu pe „maţe-fripte […] cu ochelarii pe nas, cu giubenu-n cap”. Din descriere, Spiridon recunoaşte pe „persoana cocoanii Ziţi” şi pleacă s-o anunţe. Găsirea bastonului lui Rică în odaie declanşează o adevărată isterie, Chiriac se repede la puşcă, se autoproclamă comandantul grupului de atac şi ies să-l caute pe schele aşezate pe lângă casă.

Rică Venturiano se întoarce în cameră pe aceeaşi fereastră pe care fugise, este plin de var, de ciment şi de cărămidă, părul este înfoiat, pălăria ruptă. Îngrozit peste măsură, tresare din când în când de spaimă şi tremură din toate încheieturile. Rugându-se fierbinte la Sfântul Andrei să-l scape, deoarece este încă „june”, Venturiano exclamă surescitat: „O, ce noapte furtunoasă!”. El susţine un monolog plin de emoţie şi agitaţie interioară, considerând că este persecutat de destin, deoarece schelele se-nfundau, nu era nici o scară. Disperat, se repede la uşa din dreapta, dar îi iese în faţă Jupân Dumitrache cu sabia scoasă, răcnind: „Stăi!”. Vrând să fugă pe fereastră, îl întâmpină Chiriac, „cu puşca cu baionetă în mână, ca de asalt”, somându-l: „Stăi!”.

Gata să-l prindă, Ipingescu îl recunoaşte pe Venturiano şi rămâne perplex: „Nu mă nebuni, onorabile! Dumneata eşti?”. Se creează o învălmăşeală de nedescris, dar Ipingescu explică strigând că tânărul este „cetăţean onorabil, […] e d-ai noştri, e patriot!”. Luându-l la o parte pe Chiriac, Veta îi relatează cum tânărul s-a îndrăgostit de Ziţa la „Iunion”, cum şi-au trimis bilete de amor şi cum junele a încurcat casele, „şi-n loc să meargă la ea acasă, a greşit şi-a venit aici”. Dumirindu-se, Chiriac îl ia de-o parte pe Jupân Dumitrache şi-i desluşeşte încurcătura, apoi îi reproşează faptul că era să-şi rupă gâtul alergând pe schele după închipuirile lui şi se înfiorează gândindu-se cu groază: „dacă făceam şi moarte de om?”.

Jupân Dumitrache răsuflă uşurat, o mustră ca un părinte pe Ziţa, „ale tinereţii valuri”, apoi se miră când află că tânărul este „ăl care scrie la «Vocea Patriotului Naţionale»”, după cum îi dezvăluie Ipingescu. Dumitrache e încântat şi, după ce se fac prezentările, îl tratează cu stimă pe tânărul care scrie „despre ciocoi că mănâncă sudoarea poporului suveran”. Revenindu-şi din sperietură, Rică declamă cu emfază: „box populi, box dei”, formă stâlcită a dictonului latin „Vox populi, vox dei”, care înseamnă „Glasul poporului este glasul lui Dumnezeu”.

În faţa unui auditoriu plin de uimire admirativă, Venturiano îşi ia avânt şi rosteşte o cugetare proprie, de un comic irezistibil prin ridicolul afirmaţiei: „Ori toţi să muriţi, ori toţi să scăpăm!”. Jupân Dumitrache este cucerit de inteligenţa junelui, aplaudă şi exclamă entuziasmat: „Ăsta e bun de dipotat”. Rică este singurul care conştientizează cauza încurcăturilor produse, afirmând că vina este „a tăbliţii de la poartă”. Ziţa îi scrisese că stă în casa de la numărul 9, „am văzut la poartă numărul 9 şi am intrat”. Dumitrache îşi dă seama că „meşterul Dincă binagiul (antreprenor de construcţii) mi-a făcut-o: a tencuit zidul de la poartă şi mi-a bătut numărul 6 de-a-ndoaselea”.

Dumitrache este încântat că „musiu Rică şi cu Ziţa compătimesc împreună” şi-i binecuvântează: „Ei! să vă fie de bine, şi ceasul ăl bun să-l dea Pronia”, iar pe tânăr îl sfătuieşte confidenţial: „Toate ca toate, dar la onoarea de familist să ţii”. Venturiano reacţionează demagogic, ca un jurnalist, nu ca un logodnic: „Da, familia e patria cea mică, precum patria e familia cea mare; familia este baza societăţii”.

Lucrurile par să se liniştească, toată lumea se pregăteşte să meargă la culcare, când, deodată, Jupân Dumitrache, băgând mâna în buzunar ca să-i dea o ţigară lui Ipingescu, şi-aduce aminte că găsise „pe pernele patului dumneaei” o legătură de gât. Se îngrijorează din nou pentru onoarea de familist, „îmi vine să intru la bănuieli rele”, dar Chiriac îl calmează şi de data aceasta: „Aş! ado-ncoa, jupâne; asta-i legătura mea, n-o ştii dumneata?”. Jupân Dumitrache se linişteşte meditând filozofic:, „Uite aşa se orbeşte omul la necaz!”.

Piesa”O noapte furtunoasa ” se încheie prin replica lui Ipingescu, „Rezon!”, aşa cum în comedia O scrisoare pierdută Ghiţă Pristanda aprobă ridicol, „Curat constituţional!” şi cu veselia de care sunt cuprinse toate personajele, final tipic pentru comediile lui Caragiale. Triunghiul conjugal din această piesă – Dumitrache, Veta, Chiriac – se manifestă în alt mediu social, dar, ca şi în cealaltă comedie, cel care trădează „onoarea de familist” este omul de încredere, prietenul cel mai apropiat al celui încornorat. Dramaturgul reface în didascaliile din final cuplurile piesei, care nu sunt neapărat şi cele oficiale: „Rică e cu Ziţa, Chiriac cu Veta, Jupân Dumitrache suie cu Ipingescu”.

O particularitate aparte a comediilor lui Caragiale este simetria, adică finalul recompune momentul de la începutul piesei, fără să se schimbe absolut nimic din starea de lucruri iniţială. După agitaţia care atinge adesea apogeul, după zbuciumul personajelor şi conflictele ce par de nerezolvat, totul revine la normal, fără să se petreacă nici o modificare a stărilor de fapt sau vreo rezolvare a problemelor care au constituit subiectul comediei.

În comediile lui I.L. Caragiale inclusiv „O noapte furtunoasa” se manifestă pregnant disocierea dintre esenţă şi aparenţă, dramaturgul fiind „înzestrat cu o reală putere de observaţie a contrastelor dintre formă şi fond, şi cu un mare talent de a da sub haina scenică o serie de tipuri, care prin unitatea lui sufletească, energică şi expresivă, au ajuns adevărate simboluri ale mentalităţii unei întregi clase sociale din epoca noastră de prefacere”. (Eugen Lovinescu).

Mai jos este o carte care contine 5 piese de teatru ale lui Caragiale,printre care si „O noapte furtunoasa”.

I.L.Caragiale-O scrisoare pierduta -Libris

Pana pe 27 februarie beneficiati de transport gratuit la 30 de comenzi.Adaugam si aici promotia

libris.ro%20

O noua provocare-criza creata de noul coronavirus .”De la idee la bani”.

Am ajuns intr-o perioada neasteptata.De ce?Acum criza ne ataca  pe doua flancuri adica din punct de vedere medical in primul rand,pentru ca la nivel medical s-au inregistrat foarte multe cazuri de imbolnaviri cu aceasta forma de gripa provocata de coronavirus.Din cate am vazut toata treaba asta e coapta de ceva ani.Se zvoneste ca ar fi de undeva de prin 2003,iar astazi a ajuns sa faca ravagii prin toata lumea.

Ca orice virus el rapune organismele mai slabe,deci lipsite de imunitate.Asta nu inseamna ca noi astia mai sanatosi suntem ocoliti pentru ca mai e un aspect,mai exista si dusmani tacuti care ne macina organismul(diabet,hipertensiune arteriala).Aceste boli nu se simt,nu dau semne decat foarte rar si foarte putin.Desi masura de a emite aceste Ordonante Militare nu e deloc una convenabila pentru ca ne tine inchisi in casa ,iar motorul economiei e evident ca a scazut.Singura solutie este sa fim optimisti pentru ca aceasta criza va trece.Il vedem zilnic pe presedintele Iohannis care da indicatii pretioase in ce priveste igiena si felul de a ne proteja de contaminare.Acestea nu sunt tocmai rele dar le repeta foarte des.Li s-a impus multor angajati in cel mai bun caz lucrul de acasa si a fost emisa de catre guvern o Ordonanta de Urgenta in ceea ce priveste somajul tehnic.Totusi o buna indeletnicire in aceasta perioada credem noi ca este si lectura .O carte stim cel putin ca ne scoate din rutina zilnica in care auzim tot felul de stiri .De altfel acest articol l-am modificat oarecum,iar cei care l-ati mai citit vedeti ca mai jos e o recenzie referitoare la cartea lui Napoleon Hill intitulata „De la idee la bani” .Scopul nostru si in aceasta perioada grea in care firmele inca nu se inchid dar activitatea noastra profesionala se desfasoara in conditii mai speciale este sa obtinem totusi venituri pentru ca in aceasta perioada cand majoritatea angajatilor sunt in somaj tehnic este si el diminuat adica primesti doar 75% din venitul brut,cum ar veni din 5 zile pe saptamana lucram doar 4.Mai jos gasiti 4 oferte pe care de fapt le-am postat de cand am scris articolul asa ca raman valabile.

Napoleon Hill nu doar iti ofera o carte ,ci un manual de instructiuni .Iti poti imagina un manual care sa te ajute sa-ti poti transforma ideile in bani?

Daca nu,ar trebui sa incepeti sa va imaginati ca acest manual chiar exista,Napoleon Hill chiar ne invata cum sa iti folosesti dorinta ,increderea,autosugestia,imaginatia,planificarea,hotararea,perseverenta (care este cea mai importanta),puterea grupului,energia sexuala chiar daca suna ciudat ajuta ,subconstientul,creierul,al saselea simt (pe acesta il descoperiti dumneavoastra) ca sa ajungeti sa va transformati ideea in bani.

Aveti puterea sa va autoeducati si de a descoperi cunostintele care sa va duca acolo unde doriti sa ajungeti.Nu trebuie sa incepeti de jos cand incepeti acest plan simplu.

In aceasta carte autorul chiar ofera exemple concrete de oameni care au reusit sa schimbe ceva in aceasta lume ajungand oameni puternici si aici ma refer la:Henry Ford,Thomas A. Edison si multi altii pe care o sa-i descoperiti in carte.

De ce sa citesti cartea?Pentru că este un mijloc, un drum pe care dacă îl parcurgi ajungi să te cunoști mai bine, să te stăpânești, să îți controlezi ideile și sentimentele într-un mod care să te ajute să ajungi la succes.

Acum nu va putem lasa fara sa adaugam aici cateva oferte de pret la cartea „De la idee la bani”.

 

De la idee la bani-Napoleon Hill-Libris

Carturesti

Elefant.ro

Cartepedia

Trebuie sa actualizam si promotia de aici pentru ca cea postata initial nu mai este valabila.Cei de la elefant.ro ofera un discount de 50% la mii de titluri daca folositi codul BOOKS50.Iata promotia mai jos:

elefant.ro%20

Vasile Alecsandri-Iarna.Pastelul

Vasile Alecsandri,reprezentant de seama al generatiei de scriitori de la mijlocul secolului al XIX-lea ,a abordat in creatia sa o mare varietate de specii literare ,intre care un loc aparte il ocupa pastelurile al caror creator este,inclusiv autor al poeziei „Iarna”.

Pastelul este specia lirica in care poetul descrie un tablou din natura apeland la imagini vizuale,motorii ,olfactive,auditive precum si la figuri de stil si motive literare care compun armonizarea planului terestru cu cel cosmic.Eul liric isi exprima direct sentimentele fata de peisajul conturat prin descriere.

In pastelurile sale Vasile Alecsandri ilustreaza natura cu toate frumusetile sale,in toate anotimpurile ei realizand un adevarat calendar in versuri,dar a avut o evidenta preferinta pentr „anotimpul imbracat in diamanturi”.

Poezia „Iarna ” de Vasile Alecsandri a fost publicata in revista „Convorbiri literare ” impreuna cu alte pasteluri inchinate anotimpului alb.

Referitor la titlu,putem spune ca acesta sugereaza atat particularitatile ce compun tabloul maret si fastuos al iernii precum si sentimentul de admiratie al eului liric pentru noianul de ninsoare ce s-a asternut „pe ai tarii umeri dalbi „

Structura,semnificatia si limbajul artistic in poezia „Iarna”

Poezia „Iarna ” este alcatuita din patru catrene (strofe de cate 4 versuri) cu versuri lungi specifice pastelurilor acestui poet.Compozitional poezia cuprinde doua tablouri inegale ca intindere.

In prima parte-corespunzatoare primelor trei strofe este descris un spatiu vast,in care ninsoarea acopera intreaga tara,iar in partea a doua-ultima strofa -prezinta acelasi peisaj inseninat de aparitia soarelui si insufletit de prezenta omului si de clinchetul de zurgalai al saniei.

Iarna.Prima strofa

În prima strofă este „desenat” un tablou de natură, în care iarna personificată „cerne” din văzduh „norii de zăpadă”, în cantităţi enorme, deoarece aceştia par „Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă”. De la planul cosmic, sugerat prin elementele lexicale „din văzduh”, „în cer”, „în aer”, fulgii ajung în plan terestru, „Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi”.

Imaginile realizate sunt vizuale şi dominate cromatic de culoarea albă: „norii de zăpadă”, „fulgii zbor, plutesc”, ca un roi de fluturi albi”, „umeri dalbi”. Ele sunt alcătuite din epitete – „de zăpadă”, „lungi, călătoare”, „dalbi” -, personificări – „fulgii zbor”, „umeri dalbi” şi comparaţia „ca un roi de fluturi albi”. Sentimentele de uimire şi înfiorare pe care poetul le trăieşte în faţa acestui spectacol al naturii sunt sugerate şi de epitetele „cumplita iarnă” şi „fiori de gheaţă”.

Un peisaj superb de iarna din care fac parte si brazi

Iarna.Strofa a doua

In strofa a doua perspectiva din care este prezentat anotimpul se schimba.

Este înfăţişată acum căderea necontenită a zăpezii atât prin repetiţia verbului „ninge” după fiecare termen al enumeraţiei „ziua noaptea…, dimineaţa”, cât şi prin adverbul „iară”. Zăpada a acoperit întreaga ţară, cerul este întunecat de nori, iar „Soarele rotund şi palid” abia se zăreşte.

Şi în această strofă descrierea este situată în planul înaltului, cosmic, redat prin cuvintele „soare” şi „nori”, iar planul terestru este conturat prin imaginea vizuală – „Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară” – realizată cu ajutorul epitetelor „zale argintie”, „mândra ţară” şi a personificării „se îmbracă”, având şi rolul de a umaniza natura.

Peisajul îndeamnă poetul la meditaţie asupra scurgerii timpului – „printre anii trecători” -, iar tristeţea pe care o încearcă este sugerată prin epitetul dublu „soarele rotund şi palid” şi comparaţia „se prevede printre nori ca un vis de tinereţe”.

Iarna.Strofa a treia

Strofa a treia intregeste tabloul de iarna unde totul pare cufundat intr-un noian de zapada :”Tot e alb pe camp,pe dealuri .Imprejur.In departare”.Sub inspiratia iernii poetul da libertate totala,fanteziei astfel incat plopii par „fantasme albe ” care se pierd in zare,in timp ce intinderea e „pustie fata urme,fara drum „.

Imaginea este predominant vizuală, iar pustietatea albă este sugerată prin enumeraţiile „pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare”, întindere „pustie, fără urme, fără drum”. Se constituie o imagine a irealului, fabuloasă, realizată prin comparaţia „ca fantasme albe plopii […] se pierd în zare” şi epitetele „întinderea pustie”, „satele pierdute”, „clăbuci albii”. Ca şi în celelalte două strofe, culoarea dominantă a peisajului este albul, reluat prin diferitele forme flexionare: „alb”, „albe”, „albii”.

Iarna.Strofa a patra

În partea a doua – corespunzătoare ultimei strofe – peisajul se însufleţeşte şi iarna nu mai înspăimântă firea, deoarece ninsoarea se opreşte şi norii personificaţi”fug”. Tabloul de natură este dominat acum de lumina mângâietoare a soarelui, care „străluceşte şi dismiardă” imensitatea albă, sugerată prin metafora hiperbolizantă „oceanul de ninsoare”. Îşi face apariţia o sanie „uşoară”, care „trece peste văi”, răspândind veselia prin „clinchete de zurgălăi”.

Luminozitatea peisajului aduce bucuria în sufletul poetului, sentiment pe care acesta îl transmite prin epitetele în inversiune „doritul soare”, „voios răsună” şi personificarea „soarele […] dismiardă”. Poezia se încheie cu o imagine auditivă: „În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi” care sugerează veselia generală, a omului şi a naturii.

Deoarece este o operă literară în versuri, în care este descris un tablou din natură, iar poetul îşi exprimă direct anumite sentimente, poezia Iarna este un pastel.

Vom adauga aici un volum de poezii al lui Vasile Alecsandri,dar intre paginile noastre veti gasi chiar doua albume de poezii ale autorului.

Vasile Alecsandri-Pasteluri si alte poeme-Libris
Carturesti

Actualizzam promotia.La acest articol introducem promotia celor de la elefant.ro „Zilele cartilor”

elefant.ro%20

Matilda,o fetita pasionata de lectura

O fetita de 7 ani pasionata de lectura

Matilda este eroina cartii cu acelasi nume scrisa de Ronald Dahl si aparuta initial la Editura Arthur.Ea este o fetita geniala care citeste inca de la varsta de 3 anisori .

In casa gaseste doar reviste de-ale mamei si chiar daca le cere parintilor carti de literatura,aceasta nu este luata in seama,ba chiar este considerata o pacoste pentru ca pierde vremea in loc sa se uite la televizor impreuna cu familia,ca oamenii normali.Astfel ca va descoperi biblioteca orasului cand parintii nu sunt acasa.

Redam mai jos si un paragraf cu o discutie destul de aprinsa intre Matilda si Tatal ei

“- Tati, zise ea, poți să-mi cumperi o carte?
– O carte? La ce naiba îți trebuie ție o carte?
– Vreau să citesc, tati.
– Cum, adică, televizorul nu-ți mai place? Avem un televizor grozav cu diagonală de treizeci de centimetri și tu vrei o carte? Ești cam răsfățată, domnișoară!” – Matilda de Roald Dahl, pag. 12, editura Arthur.

Tatal ei e un infractor care se  ocupa de afacerea familiei ,vanzarea masinilor din cauza careia povestea va lua o alta turnura.

Autorul reuseste sa-si exprime propria opinie despre relatia parinte-copil intr-un paragraf.Iata-l mai jos:

“Se întâmplă un lucru curios cu părinții. Indiferent cât de nesuferiți și prost-crescuți ar fi copiii lor, ei își închipuie mereu că sunt cei mai grozavi copii din lume. Unii merg chiar și mai departe. Sunt așa de orbiți de adorația pe care i-o poartă copilului încât ajung să-l creadă un geniu.” – Roald Dahl, Matilda, pag. 7, editura Arthur

Tatal Matildei se simte insa amenintat de inteligenta fetei ,spunandu-i ca este doar un copil si nu are de unde sa aiba atatea cunostinte.El ignora orice semn de inteligenta al fetei indreptandu-si atentia catre fratele Matildei.

Mama Matildei este o femeie cicalitoare,si nu tocmai inteligenta.

Nici directoarea scolii,domnisoara Trunchbull ,care pare sa confunde scoala cu o armata nu pare sa aiba o parere mai buna despre micuta pasionata de lectura,asta tocmai din cauza tatalui care o previne asupra caracterului Matildei.

 

Intr-una din zile Matilda este pedepsita de tatal ei cu privarea de lectura a cartilor,motivul fiind acela ca „orice fapta rea se pedepseste”.Doar atat ii trebuie fetei,care trece la conceperea unor planuri si farse ,scopul fiind acela al pedepsirii tatalui,pe care il considera nedrept fata de clientii sai dar si pentru modul cum se comporta cu propria sa fiica.

Norocul fetei vine din partea invatatoarei ei,domnisoara Honey care este incantata de fetita inca de la primul curs si cu care va reusi sa dezvaluie un secret al tiranei directoare.

Intre fetita si profesoara aproape ca se leaga o prietenie iar ele doua stau la povesti in casa ei saracacioasa dar plina de farmec de la marginea oraselului.

Finalul este unul neasteptat dar este inspre binele Matildei.

Sa analizam urmatoarea situatie in ceea ce priveste parintii:indiferent cat de nesuferiti ar fi copii si de prost-crescuti,parintii considera ca ei sunt cei mai buni si mai grozavi copii din lume,de aici vorba „Fiecare cioara isi apara puiul”.Mai pe scurt aceasta este si parerea autorului acestei carti,Roald Dahl.Unii merg chiar mai departe,ajungand sa-si creada copii chiar genii,deci intr-atat de mult ajung sa-i adore.Lasand la o parte supranaturalul din aceasta carte,Matilda este povestea multor copilasi.Situatia unor copii in ziua de azi este destul de delicata,eu as spune chiar grava ,ei fiind lipsiti atat de afectiune,de educatie si de ingrijiri medicale,sau cea mai grava forma a violentei in familie-abandonul.Desi aceasta carte este publicata cu mai bine de 28 de ani in urma ea parca anticipeaza situatia unor copii dornici de a se afirma din tara noastra dar sunt lipsiti de sprijin financiar,material si afectiv.M-a impresionat aceasta carte asa ca nu imi ramane decat sa v-o recomand.Iata unde o gasiti:

Matilda-Roald Dahl

O mai puteti gasi si pe :libris,emag sau elefant.ro

Noi mai putem adauga si alte promotii interesante mai jos:

cartepedia.ro

George Bacovia-Plumb.Despre conditia individului ,despre o valenta filosofica si existentiala-moartea iminenta.

Poezia „Plumb ” se studia odata prin clasa a XI-a ,acum  nu mai stiu,cel putin atunci am studiat-o eu.Tema poemului este exact cea mentionata in titlu si anume valenta  filosofica existentiala-moartea iminenta.Mai poate fi interpretata ca fiind conditia poetului intr-o lume meschina,incapabila de a intelege si de a promova valorile.

Poezia lui George Bacovia, „Plumb” se incadreaza in curentul literar numit simbolism.Simbolismul a aparut ca o reactie impotriva parnasianismului,naturalismului si romantismului.Acest curent a aparut in Franta in secolul al XIX-lea.

Parintele simbolismului este considerat a fi Jean Moreas care publica in revista „Le Figaro” ,un articol numit „Le Symbolism” in care  defineste acest curent literar.

Sa revenim totusi la opera noastra numita „Plumb”.Cateva caracteristici ale simbolismului sunt utilizarea simbolurilor ,corespondentele,sinesteziile,cromatica si instrumentele muzicale.Referitor la opera noastra ,putem spune ca printre caracteristicile de arta poetica ale operei „Plumb” putem aminti asezarea in fruntea volumului de debut conceptia autorului despre poezie.

Dupa cum putem observa poezia este structurata pe 2 strofe pline de semnificatie.

In prima strofa ne este dezvaluit universul existential,impietrit ,funebru sugerat de sintagmele:”funerar,vestmant”,”flori de plumb”si imaginea auditiva”scartaiau coroanele de plumb” care amplifica alaturi de punctele de suspensie atmosfera macabra ,sinistra sugerand de fapt frica de moarte.

In a doua strofa ne este dezvaluita o alta secventa lirica in care iubirea ca mijloc de salvare din acest univers macabru este refuzata.Acest fapt este identificat in expresia”dormea intors amorul meu de plumb” care propune o viziune concreta si antropomorfa asupra iubirii ca un mit ce moare si isi pierde calitatea de absolut.

In text apar elemente de prozodie precum masura versurilor de 10 silabe ,rima imbratisata  si ritmul trohaic care alterneaza cu amfibranhul.

Titlul poeziei este unul incifrat ,plin de semnificatii.Plumbul semnifica greutate,se face astfel referire la greutatea sufleteasca.Prin culoarea gri se exprima plictisul existential ,prin consoanele „p,l,m,b” se exprima caderea in neant ,iar prin capacitatea rapida de oxidare exprima ca dupa bucurii vin si suparari.

Toate cuvintele de la inceputul poeziei au un tipar sintactic clasic:predicat,complement,subiect,atribut ,sunt metafore simbol ale mortii,ale caderii in inertia plumbului.Poemul debuteaza cu „dormeau adanc sicriele de plumb ” scotand in evidenta atat somnul Bacovian ,halucinatoriu cat si imaginea macabra a sicrielor.

Opera este incheiata prin „si atarnau aripile de plumb” care in viziunea lui Lucian Blaga semnifica zborul intors spre apus.

 

Nori plumburii deasupra Bucurestiului

In cocluzie datorita elementelor prezentate mai sus putem afirma ca „Plumb ” de George Bacovia intruneste toate notele definitorii ale curentului literar numit simbolism.

George Bacovia-Plumb

Aici am atasat chiar volumul bacovian „Plumb”.

Dar poti vizita magazinul ,iar cartea o gasesti si aici