fbpx

Vasile Alecsandri-Iarna.Pastelul

Vasile Alecsandri,reprezentant de seama al generatiei de scriitori de la mijlocul secolului al XIX-lea ,a abordat in creatia sa o mare varietate de specii literare ,intre care un loc aparte il ocupa pastelurile al caror creator este,inclusiv autor al poeziei „Iarna”.

Pastelul este specia lirica in care poetul descrie un tablou din natura apeland la imagini vizuale,motorii ,olfactive,auditive precum si la figuri de stil si motive literare care compun armonizarea planului terestru cu cel cosmic.Eul liric isi exprima direct sentimentele fata de peisajul conturat prin descriere.

In pastelurile sale Vasile Alecsandri ilustreaza natura cu toate frumusetile sale,in toate anotimpurile ei realizand un adevarat calendar in versuri,dar a avut o evidenta preferinta pentr „anotimpul imbracat in diamanturi”.

Poezia „Iarna ” de Vasile Alecsandri a fost publicata in revista „Convorbiri literare ” impreuna cu alte pasteluri inchinate anotimpului alb.

Referitor la titlu,putem spune ca acesta sugereaza atat particularitatile ce compun tabloul maret si fastuos al iernii precum si sentimentul de admiratie al eului liric pentru noianul de ninsoare ce s-a asternut „pe ai tarii umeri dalbi „

Structura,semnificatia si limbajul artistic in poezia „Iarna”

Poezia „Iarna ” este alcatuita din patru catrene (strofe de cate 4 versuri) cu versuri lungi specifice pastelurilor acestui poet.Compozitional poezia cuprinde doua tablouri inegale ca intindere.

In prima parte-corespunzatoare primelor trei strofe este descris un spatiu vast,in care ninsoarea acopera intreaga tara,iar in partea a doua-ultima strofa -prezinta acelasi peisaj inseninat de aparitia soarelui si insufletit de prezenta omului si de clinchetul de zurgalai al saniei.

Iarna.Prima strofa

În prima strofă este „desenat” un tablou de natură, în care iarna personificată „cerne” din văzduh „norii de zăpadă”, în cantităţi enorme, deoarece aceştia par „Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă”. De la planul cosmic, sugerat prin elementele lexicale „din văzduh”, „în cer”, „în aer”, fulgii ajung în plan terestru, „Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi”.

Imaginile realizate sunt vizuale şi dominate cromatic de culoarea albă: „norii de zăpadă”, „fulgii zbor, plutesc”, ca un roi de fluturi albi”, „umeri dalbi”. Ele sunt alcătuite din epitete – „de zăpadă”, „lungi, călătoare”, „dalbi” -, personificări – „fulgii zbor”, „umeri dalbi” şi comparaţia „ca un roi de fluturi albi”. Sentimentele de uimire şi înfiorare pe care poetul le trăieşte în faţa acestui spectacol al naturii sunt sugerate şi de epitetele „cumplita iarnă” şi „fiori de gheaţă”.

Un peisaj superb de iarna din care fac parte si brazi

Iarna.Strofa a doua

In strofa a doua perspectiva din care este prezentat anotimpul se schimba.

Este înfăţişată acum căderea necontenită a zăpezii atât prin repetiţia verbului „ninge” după fiecare termen al enumeraţiei „ziua noaptea…, dimineaţa”, cât şi prin adverbul „iară”. Zăpada a acoperit întreaga ţară, cerul este întunecat de nori, iar „Soarele rotund şi palid” abia se zăreşte.

Şi în această strofă descrierea este situată în planul înaltului, cosmic, redat prin cuvintele „soare” şi „nori”, iar planul terestru este conturat prin imaginea vizuală – „Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară” – realizată cu ajutorul epitetelor „zale argintie”, „mândra ţară” şi a personificării „se îmbracă”, având şi rolul de a umaniza natura.

Peisajul îndeamnă poetul la meditaţie asupra scurgerii timpului – „printre anii trecători” -, iar tristeţea pe care o încearcă este sugerată prin epitetul dublu „soarele rotund şi palid” şi comparaţia „se prevede printre nori ca un vis de tinereţe”.

Iarna.Strofa a treia

Strofa a treia intregeste tabloul de iarna unde totul pare cufundat intr-un noian de zapada :”Tot e alb pe camp,pe dealuri .Imprejur.In departare”.Sub inspiratia iernii poetul da libertate totala,fanteziei astfel incat plopii par „fantasme albe ” care se pierd in zare,in timp ce intinderea e „pustie fata urme,fara drum „.

Imaginea este predominant vizuală, iar pustietatea albă este sugerată prin enumeraţiile „pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare”, întindere „pustie, fără urme, fără drum”. Se constituie o imagine a irealului, fabuloasă, realizată prin comparaţia „ca fantasme albe plopii […] se pierd în zare” şi epitetele „întinderea pustie”, „satele pierdute”, „clăbuci albii”. Ca şi în celelalte două strofe, culoarea dominantă a peisajului este albul, reluat prin diferitele forme flexionare: „alb”, „albe”, „albii”.

Iarna.Strofa a patra

În partea a doua – corespunzătoare ultimei strofe – peisajul se însufleţeşte şi iarna nu mai înspăimântă firea, deoarece ninsoarea se opreşte şi norii personificaţi”fug”. Tabloul de natură este dominat acum de lumina mângâietoare a soarelui, care „străluceşte şi dismiardă” imensitatea albă, sugerată prin metafora hiperbolizantă „oceanul de ninsoare”. Îşi face apariţia o sanie „uşoară”, care „trece peste văi”, răspândind veselia prin „clinchete de zurgălăi”.

Luminozitatea peisajului aduce bucuria în sufletul poetului, sentiment pe care acesta îl transmite prin epitetele în inversiune „doritul soare”, „voios răsună” şi personificarea „soarele […] dismiardă”. Poezia se încheie cu o imagine auditivă: „În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi” care sugerează veselia generală, a omului şi a naturii.

Deoarece este o operă literară în versuri, în care este descris un tablou din natură, iar poetul îşi exprimă direct anumite sentimente, poezia Iarna este un pastel.

Vom adauga aici un volum de poezii al lui Vasile Alecsandri,dar intre paginile noastre veti gasi chiar doua albume de poezii ale autorului.

Vasile Alecsandri-Pasteluri si alte poeme-Libris
Carturesti

Actualizzam promotia.La acest articol introducem promotia celor de la elefant.ro „Zilele cartilor”

elefant.ro%20
Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

libris.ro%20

RSS
Follow by Email
Pinterest
Instagram
Telegram
Vk
Ok
Weibo
Wechat