Cum a vazut Mihai Eminescu batalia de la Rovine(Scrisoarea a III-a)

Cum am mai spus intr-un articol,exact cel de mai sus,astazi se implinesc 170 de ani de la nasterea poetului nostru national Mihai Eminescu .Una dintre cele mai importante batalii din istoria statelor medievale romanesti este cea de la Rovine din timpul domniei lui Mircea Cel Batran,domn al Tarii Romanesti.Si totusi ce opera literara a marelui poet a oglindit mai bine aceasta batalia decat „Scrisoarea a III-a”?

Poemul „Scrisoarea a III-a ” este foarte amplu ,fiind construit din doua parti ,prima(194 de versuri) evoca in ritm de oda si pe parcursul a patru tablouri momente sugestive pentru eroismul si patriotismul romanesc din glorioasa istorie nationala si partea a doaua(88 de versuri) care este un pamflet virulent la adresa politicienilor contemporani,asupra carora se revarsa sarcasmul si invectiva eminesciana.

Tabloul al treilea din cadrul părţii întâi descrie lupta de la Rovine dintre moldoveni, în fruntea cărora se află Mircea cel Bătrân şi turci, conduşi de sultanul Baiazid. Construcţia panoramică a tabloului de luptă are valenţe cinematografice, dinamismul, repeziciunea mişcării alternează cu efectele auditive amplificate la nivel cosmic, tehnică definitorie pentru arta eminesciană.

Descrierea bataliei

Descrierea bătăliei începe cu o imagine auditivă impresionantă, construită crescendo din substantive acustice: „freamăt”, „zbucium”, „zgomot”, „arme”, „bucium”. Imaginea vizuală înfăţişează miile de oşteni moldoveni, caracterizaţi succint prin epitete metaforice: „mii de capete pletoase”, „mii de coifuri lucitoare”. Mişcarea (imagine motorie) are valenţă cinematografică şi ocupă locul central al bătăliei. Dinamismul este realizat printr-o aglomerare de verbe cu mare putere de sugestie pentru viteza cu care se desfăşoară lupta: „împlu”, „roiesc”, „iau în fugă”, „bat în scări”, „ridică”, „soseau”, „scânteie”, „vin”, „se întinde”, „se clatină”, „cădeau”, „se răstoarnă”.

Alternarea permanentă a imaginilor auditive şi vizuale cu cele motorii amplifică dramatismul şi încrâncenarea ostaşilor pe câmpul de bătaie: „codrul clocoti de zgomot”, „călăreţii împlu câmpul”, „arcuri se întind îh vânt”. Aliteraţiile „vâjâind ca vijelia”, „plesnetul de ploaie”, verbele auditive „urlă”, „striga”, „şuieră” şi substantivele sonore „tropot”, „strigăt” completează tumultul şi tensiunea luptei. Armata otomană este „cuprinsă de pieire şi în faţă şi în coaste”, „cad asabii”, „cădeau pedeştrii”, „caii se răstoarnă” turcii fug înspăimântaţi şi „li se pare că se năruie tot cerul…”.

Vitejia lui Mircea cel Bătrân are putere de exemplu pentru ostaşii săi: „Mircea însuşi mână-n luptă vijelia-ngrozitoare, / Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare”. Voievodul deţine arta organizării şi conducerii acţiunilor de luptă, idee susţinută prin repetiţia verbului „vine” şi hiperbola „vijelia-ngrozitoare”. Călăreţii moldoveni „trec rupându-şi large uliţi” printre „cetele păgâne”, pe care le risipesc, iar victoria moldovenilor este marcată de steagurile ţării, care vin „biruitoare”.

Prin comparaţia hiperbolizată „ca potop ce prăpădeşte, ca o mare tulburată” se accentuează victoria armatei lui Mircea asupra puhoiului turcesc, a cărui înfrângere este exprimată prin comparaţia „e ca pleava vânturată”. Eroismul românilor este comparabil doar cu forţele dezlănţuite ale naturii, iar alungarea turcilor dincolo de Dunăre instalează în Moldova mândria patriotică a victoriei: „Acea grindin-oţelită înspre Dunăre o mână, / Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română”.

Expresivitatea limbajului poetic

Expresivitatea limbajului poetic se distinge prin folosirea arhaismelor fonetice – „împlu”, „nouri”, „grindeni” – şi lexicale – „coifuri”, „lănci”, „asabi”, „arcuri”, „pedeştri”, numind termeni militari specifici acelei perioade istorice, întregul fragment se particularizează în cadrul poemului prin dinamismul verbelor de mişcare, prin puterea de vizualizare a frontului şi prin vuietul bătăliei, toate aceste imagini fiind alcătuite din figuri de stil cu mare forţă de sugestie: metafore, comparaţii, epitete, aliteraţii, repetiţii.

Prozodia

Prozodia se defineşte prin ritmul de odă al acestui fragment, măsura versurilor fiind de 16-17 silabe. Rima este împerecheată şi adesea surprinzătoare prin licenţele poetice: „grindeni / pretutindeni”, „suliţi / large uliţi”.

Constantin Noica aprecia că Mihai Eminescu este „un om complet” al spiritualităţii naţionale şi afirma că opera lui trebuie străbătută în întregime pentru a ajunge la adevărul „că te afli în faţa omului deplin al culturii româneşti”.

Nu uitati de reducerea de 20% la toate titlurile de literatura romana.

 

 

libris.ro%20

Please follow and like us:

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *